luni, 19 ianuarie 2015

18 Ianuarie 2015 - Cand am sarbatorit Ziua Poneilor

.......................
 
"- Mami, vleau sa faci un tolt cu clema multa. Un tolt de capsuni.
- Facem, mami.
- Vleau sa te ajut. Sa fie cel mai flumos tolt din lume.
- Dar stii ca tort facem numai atunci cand sarbatorim ceva.
- Da, stiu, stiu. Ca nu sunt bebe sa nu stiu.
- Pai, si ce sarbatorim?
- Poneii mei. S-au nascut cand elam eu bebe. Acum au clescut mali, tlebuie sa le facem tolt loz de capsuni. Au doi ani si stiu sa mealga. 
- Le facem, iubire. Roz si cu capsuni, dar trebuie sa ma ajuti.
- Sigul ca te ajut, mami. O sa fie cel mai bun, nu-i asa, mami?
- Da, iubire, cel mai bun."


...........................
 
Mai are rost sa spun ca am facut tortul, ca m-ai ajutat din plin, mai ales la lins castroanele cu creme si ca ai mancat doua felii intregi, desi tu nu te omori cu dulciurile? Mai are rost sa spun ca am avut si invitati, pe prietenii tai Octavian si Ioana si ca ati cantat La Multi Ani, cine sa traiasa? Poneii sa traiasca?

 
Banuiesc ca are rost sa precizez aceste detalii, pentru ca sa ti le amintesti peste ani si ani, si sa te bucuri de ele. Am sa revin oricum cu obsesia ta pentru ponei in detaliu, cu multe poze, pentru ca trebuie sa consemnez totul, sa ramana amintirile clare si vii. Ori ca sa te fac de ras povestind prietenilor tai cand vei fi mare, ori sa te bucuri tu de aceste detalii siropoase ... ori amandoua.
 
La Multi Ani, poneii Anyei!
 


joi, 15 ianuarie 2015

Despre baba cu colaci si casatorie - Franturi de conversatie - 14.01.2015

....................

- Hai, Anya! Ca pana te speli tu pe dinti trece baba cu colaci.
- Ha, ha, mami, esti amuzanta. Baba cu colaci. Ha, ha! De ce tlece cu colaci? Nu ale balca?
- Nu ma refeream la colacul de inot, baba are colaci de mancat, se duce la biserica cu ei.
- Ah, lotunzi ca covligul si moi ca cozonacul.
- Precum cozonacul. Da.
- Se duce cu ei sa ii dea sa manance la popa?
- Asa spune traditia bisericii, sa duci colaci, sa dai de pomana in amintirea persoanelor care s-au dus in cer.
- Si toti o sa ducem colaci la biselica?
- Da, la un moment dat.
- Si cand ne ducem in cel lasam colaci acasa?
- Nu va fi nevoie, ca vor face cei care au ramas pe pamant colaci pentru noi.
- Si cum e in cel?
- E mai frumos ca pe pamant, si soare si cald.
- Si de ce nu ne ducem toti acolo?
- Of ... pentru ca asteptam sa treaca baba cu colaci.
- Si de ce nu tlece o data?
- Pentru ca doarme, e dimineata devreme.
- Sa o tlezim. Cum o cheama?
- Nu stiu, ca e anonima.
- Anonima? Ce nume dlagut.

....................


- Mami, tu de ce te-ai casatolit cu tati?
- Pentru ca il iubesc.
- Si eu il iubesc pe tati. Vleau si eu sa ma casatolesc cu el.
- Tu trebuie sa iti gasesti alt print, cand o sa fii mare.
- Nu vleau alt plint cand o sa fiu male. Eu il vleau pe tati. El e plintul meu!
- Bine, il impartim amandoua. Vrei?
- Biiine, biiine. Tu ai voie sa dolmi seala cu el, eu ma joc cu el. Tu nu te joci, ca esti plea male. Nu esti fetita ca mine. Taticii se joaca cu fetite, nu cu mamici. Nu-i asa, mami?
- Asa este.
- Si vleau sa ma imblac in lochie de plintesa, si tati sa fie cu palalie inalta si cu pantofi stlalucitoli.
- Si eu?
- Tu nu, ca ai avut lochie de plintesa. Tu conduci masina.

joi, 13 noiembrie 2014

12 noiembrie 2014, Cand l-ai intalnit pe Omul Negru

Esti la varsta la care sa te opui la tot ceea ce iti spunem noi vine natural ca respiratia. Stiu ca nu te opui cu intentia de a ne enerva pe noi, ci mai degraba cu intentia de a ne descoperi reactiile si de a te bucura de atentia noastra atunci cand negociem la nesfarsit minutele de desene animate, cina, povestea de seara, ora de culcare, jucariile. Ce mai, tot! Totul la tine este negociabil si trebuie sa admit ca, daca nu as avea un IQ ridicat, probabil ca as ceda nervos de fiecare data cand trebuie sa te conving sa dormi sau sa mananci.

"- Hai, Anya, ia o gurita de piure. E atat de bun.
- Nu vleau. Ca e velde. Alata ca un caca de capcaun.
- Te rog sa nu mai spui asa ceva. Este piure de linte si broccoli, cu unt si smantana si e delicios.
- Nu mananc.
- Nu primesti desene.
- Bine, mananc si eu si tu. Mancam amandoua. Tu plima.
- Uita ca mananc.
- Si nu te doale bultica?
- Nu, ca este sanatos, nu deranjeaza burtica.
- Pe mine ma doale.
- Nici macar nu ai gustat.
- Ma doale cand ma gandesc ca ajunge acolo ceva velde.
- Macar gusta, si ma faci fericita si iti pun si desene.
- Bine. O gulita. Mmmm, e bun, delicios.
- Vezi. Mai vrei o gurita?
- Nu, multumesc."

Iata un exemplu incantator de negociere. Si mai am, multe altele.

In seara asta, dupa gradinita am iesit in parc. Si, pentru prima oara, destinul, soarta sau norocul m-au ajutat si mi-au sustinut vorbele cand negociam cu tine sa plecam din parc si sa urcam in casa.
" - Anya, hai sa mergem acasa, e tarziu si s-a facut frig si trebuie sa fac de mancare.
- Faci mancale pentlu tata sau pentlu mine?
- Pentru tine.
- Atunci, nu mi-e foame. Nu am nevoie de mancale.
- O sa ti se faca foame.
- Stam pana mi se face foame. Ai sticsuli la tine?
- Nu am si oricum nu iti dadeam. Hai, sa mergem, te rog. Se face intuneric si este periculos sa stam pe afara, ca vin capcaunii si oamenii negri. Copilasii nu au ce cauta noaptea afara.
- Da? De unde vin? Din padulea intunecata?
- Da, si iau jucariile copiilor care nu asculta de parinti.
- Dal eu ascult. Nu vleau sa imi ia poneiul. Uite, vleau sa melgem acasa.

In drum spre casa, mergand pe langa bloc, din fata noastra vine un nene in varsta, pe aleea stramta, un mosulica imbracat complet in negru.
- Uite o fetita delicioasa. Imi dai mie calutul tau?
Tu faci ochii mari catre el, apoi catre mine, tii strans poneiul in brate si te lipesti de mine.
- Nu vrei sa imi dai mie calutul? Esti copilas cuminte si asculti de mamica?
- Da, si nu e calut, e ponei. Ial eu sunt cuminte, uite ma duc cu mami acasa si pap tot. Si nu iti dau poneiul meu.

Dragutul de tataie avea numai intentii bune, insa ironia a facut sa se potriveasca de minune in contextul povestii cu Omul Negru, incat strategia cu existenta lui a functionat de minune toata seara. Partea buna este ca nu am lasat imaginatiei tale sa inventeze personajul, a aparut chiar el. Stii cum arata, nu este atat de infricosator, dar mai stii si ca "exista" si ca vine sa iti ia jucariile daca esti "obasnica". Si ca mami are numarul lui de telefon. :) Nu ai cosmaruri cu el, dar este "amenintarea" perfecta cand epuizez toate strategiile de negociere. Am citit multe studii cum ca nu este bine sa creez copilului astfel de "monstri" in imaginatie. Insa, nu prea sunt de acord, copiii trebuie sa stie si ce este frica, si ca exista oameni periculosi in jurul nostru, iar eu prefer sa iti fie teama de anumite lucruri, decat sa te aventurezi fara teama in pericole mai mult sau mai putin riscante. Asa ca  ... Omul Negru a venit, ora de somn a sosit!