luni, 26 noiembrie 2012

26 Noiembrie 2012 - Luni, cand te faci si mai mare

Acum 10 minute am realizat ca au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai consemnat nimic din activitatea ta, din drumul tau catre un om mare. Ai aproape 1 an si 5 luni. Nu-mi place ca nu am timpul necesar pentru a scrie. Iar acum, am o fereastra micuta, pentru ca matusa ta Laura va sta la noi pentru o vreme, iar maretia gestului ei vine cu gratitudine si putina relaxare pentru mine.

Sa trecem un picut in revista ce s-a mai intamplat in ultimele doua luni.


Locul 1 este ocupat de capacitatea ta de a merge. Ai ajuns deja la nivelul in care alergi, iar etapele au fost urmatoarele: mers de-a busilea cu talentul unui leopard, ridicat in picioare ca un calut abia nascut, pasi micuti si incerti de caprioara, tropaiala hotarata si neatenta de copil energic. Aici suntem acum. Ai capatat incredere in tine si deja nu te mai uiti pe unde calci. Incerci sa si dansezi, sa ridici cand un picior, cand altul, sa imiti dansurile vazute la televizor. De consemnat cateva videclipuri care te fascineaza: Smiley – Cai verzi pe pereti, Psy – Gangnam Style, Michel Telo – Bara Bara Bere Bere. Probabil ca nici peste 1 an sau 2 nu imi voi mai aminti de ele. Pe de alta parte, sunt sigura ca vei fi fascinata la 20, 30 de ani, cand vei privi si asculta aceste melodii. Concluzia este ca iti plac videoclipurile colorate, care implica dans. Sper sa se transforme si in talent.

Locul 2 este ocupat de o alta mare realizare: articularea cuvintelor. Ai inceput sa pronunti cateva cuvinte, si in acelasi timp sa le intelegi si sensul. Daca pana acum spuneai mama si tata pentru ca puteai, acum le spui pentru a ne chema, pentru a ne atrage atentia. De obicei il strigi pe tatal tau, tare si puternic, si foarte hotarat. Inca nu articulezi pe intelesul nostru, insa intelegi ca cuvintele au silabe, intelegi ce reprezinta fiecare obiect, si, ceea ce este mai important, aduci telecomanda, sticla cu apa sau duci hartiile la gunoi. J

Locul 3 apartine olitei. Sau, mai precis, tronul micutei printese. Iti place sa stai acolo, ai invatat sa ceri cand ai nevoie si totul decurge mult mai bine si mai usor decat ma asteptam. Stiam ca esti un copil foarte receptiv si in ultimele doua luni am priceput si cat de repede inveti cele mai mici detalii si gesturi. Intelegi tot, ceri sa ti se explice tot, si esti extaziata de fiecare data cand iti poti exercita libertatea de a alege. Iar mersul la olita este alegerea ta, si mai mare fericire pentru tine nu exista in acest moment. Nu am de gand sa insist in depasirea acestui prag in dezvoltare. Am dezvoltat o incredere deplina in tine, si stiu ca vei reusi fara sa te fortez eu in vreun fel. In aceasta privinta eu sunt doar un indicator. J

Desi trec printr-o etapa dificila a vietii mele, si uneori ma enervez, imi pierd rabdarea, imi pierd si suflul si simt ca nu mai pot, tu esti galusca pufoasa care imi readuce optimismul, care zambeste mereu cu gura pana la ceafa, care imi ia mana si mi-o aseaza pe obraz ca sa i-l mangai, care imi aduce in pat telecomanda si se aseaza linistita langa mine mangaindu-mi mana, care rade cu lacrimi si face ca vacuta indiferent ce animal ii desenez pe tabla magnetica, care miroase fiecare floare intalnita in cale, desenata, imprimata, din plastic sau hartie, care arunca “bezele” fiecarui om pe care il intalneste in cale la plimbare, care se duce hotarata la patut cand este obosita sau la scaunel cand ii este foame, care o inghesuie pe Issa si o pupaceste peste tot prin casa, care ne umple sufletele si ne face, nu mandri, ci drogati de-a dreptul de acest minunat si fascinant nou statut de parinte.

Iti multumesc ca ai venit pe lume si ca ne-ai curatat sufletele, ne-ai redat optimismul si ne-ai facut cu adevarat fericiti.

Noapte buna!