12 noiembrie 2014, Cand l-ai intalnit pe Omul Negru

Esti la varsta la care sa te opui la tot ceea ce iti spunem noi vine natural ca respiratia. Stiu ca nu te opui cu intentia de a ne enerva pe noi, ci mai degraba cu intentia de a ne descoperi reactiile si de a te bucura de atentia noastra atunci cand negociem la nesfarsit minutele de desene animate, cina, povestea de seara, ora de culcare, jucariile. Ce mai, tot! Totul la tine este negociabil si trebuie sa admit ca, daca nu as avea un IQ ridicat, probabil ca as ceda nervos de fiecare data cand trebuie sa te conving sa dormi sau sa mananci.

"- Hai, Anya, ia o gurita de piure. E atat de bun.
- Nu vleau. Ca e velde. Alata ca un caca de capcaun.
- Te rog sa nu mai spui asa ceva. Este piure de linte si broccoli, cu unt si smantana si e delicios.
- Nu mananc.
- Nu primesti desene.
- Bine, mananc si eu si tu. Mancam amandoua. Tu plima.
- Uita ca mananc.
- Si nu te doale bultica?
- Nu, ca este sanatos, nu deranjeaza burtica.
- Pe mine ma doale.
- Nici macar nu ai gustat.
- Ma doale cand ma gandesc ca ajunge acolo ceva velde.
- Macar gusta, si ma faci fericita si iti pun si desene.
- Bine. O gulita. Mmmm, e bun, delicios.
- Vezi. Mai vrei o gurita?
- Nu, multumesc."

Iata un exemplu incantator de negociere. Si mai am, multe altele.

In seara asta, dupa gradinita am iesit in parc. Si, pentru prima oara, destinul, soarta sau norocul m-au ajutat si mi-au sustinut vorbele cand negociam cu tine sa plecam din parc si sa urcam in casa.
" - Anya, hai sa mergem acasa, e tarziu si s-a facut frig si trebuie sa fac de mancare.
- Faci mancale pentlu tata sau pentlu mine?
- Pentru tine.
- Atunci, nu mi-e foame. Nu am nevoie de mancale.
- O sa ti se faca foame.
- Stam pana mi se face foame. Ai sticsuli la tine?
- Nu am si oricum nu iti dadeam. Hai, sa mergem, te rog. Se face intuneric si este periculos sa stam pe afara, ca vin capcaunii si oamenii negri. Copilasii nu au ce cauta noaptea afara.
- Da? De unde vin? Din padulea intunecata?
- Da, si iau jucariile copiilor care nu asculta de parinti.
- Dal eu ascult. Nu vleau sa imi ia poneiul. Uite, vleau sa melgem acasa.

In drum spre casa, mergand pe langa bloc, din fata noastra vine un nene in varsta, pe aleea stramta, un mosulica imbracat complet in negru.
- Uite o fetita delicioasa. Imi dai mie calutul tau?
Tu faci ochii mari catre el, apoi catre mine, tii strans poneiul in brate si te lipesti de mine.
- Nu vrei sa imi dai mie calutul? Esti copilas cuminte si asculti de mamica?
- Da, si nu e calut, e ponei. Ial eu sunt cuminte, uite ma duc cu mami acasa si pap tot. Si nu iti dau poneiul meu.

Dragutul de tataie avea numai intentii bune, insa ironia a facut sa se potriveasca de minune in contextul povestii cu Omul Negru, incat strategia cu existenta lui a functionat de minune toata seara. Partea buna este ca nu am lasat imaginatiei tale sa inventeze personajul, a aparut chiar el. Stii cum arata, nu este atat de infricosator, dar mai stii si ca "exista" si ca vine sa iti ia jucariile daca esti "obasnica". Si ca mami are numarul lui de telefon. :) Nu ai cosmaruri cu el, dar este "amenintarea" perfecta cand epuizez toate strategiile de negociere. Am citit multe studii cum ca nu este bine sa creez copilului astfel de "monstri" in imaginatie. Insa, nu prea sunt de acord, copiii trebuie sa stie si ce este frica, si ca exista oameni periculosi in jurul nostru, iar eu prefer sa iti fie teama de anumite lucruri, decat sa te aventurezi fara teama in pericole mai mult sau mai putin riscante. Asa ca  ... Omul Negru a venit, ora de somn a sosit!

21 Octombrie 2014, cand replicile tale raman fara replica - Franturi de conversatie

.........

Pe strada, in drum spre casa de la gradinita

- Mami, de ce domnul acela ale bulta asa male? A avut si el un bebe in bulta cum ai avut tu pe mine?
- Nu a avut bebe, el este barbat si barbatii nu tin bebelusi in burta. Probabil ca a mancat prea mult si organismul lui nu a reusit sa consume tot ce a mancat.
- Aha, de-asta fac si eu bulta male dupa ce mananc?
- Da, atunci stomacul tau digera ce ai mancat si transmite energie corpului.
- Ah, da, mami, ai dleptate. De-aia cand fac caca sunt obosita?
- ...

..........

La baia de seara, inainte de somn

- Nu vleau sa intlu in cadita ca flige apa. Nu vleeeau!
- Anya, apa nu frige. Uite, bag mana in ea si nu ma frige.
- Ba da, flige. Stiu eu.
- Anya, te rog sa nu mai minti. Daca apa ar frige ti s-ar inrosi pielea tare si te-ar ustura.
- Pai, ma ustula si e losie, uite aici, si aici.
- Nu este de la apa, ca nici nu ai intrat in ea.
- Dar stiu eu ca flige, mi-am imaginat.
- Bine, atunci nu mai facem baita.
- Biiine, biiiine. Nu mai flige apa, gata.
(baia s-a incheiat)
- Hai ca trebuie sa iesi din apa, ca racesti.
- Nu ies. Vleau sa mai stau, ca nu am spalat balenuta, si face delamtita.
- Ce face?
- Delamtita.
- Dermatita?
- Da, delamtita.
- Bine, spala-o si apoi iesi din apa, da? Gata?
- Nu, ca inca nu e culata. Mai tlebuie.
- Anya, iar ma minti. Stii ca nu imi place cand ma minti.
- Stiu. Nici mie nu-mi place sa ies din cadita.
- Nu mai primesti desene daca ma minti.
- Ba nu! Daca te mint, plimesc desene! Daca nu te mint ma iei din cadita si imi zici sa fac nani.
- ...............

20 Octombrie 2014, Primul conflict la gradinita - franturi de conversatie

.............

La gradinita

- Anya, ce ai patit la ochisor? De ce esti zgariata?
- Nu stiu, ca nu am vazut.
- Cum nu ai vazut?
- Pai, am inchis ochii.
- Bine, atunci cine te-a zgariat?
- O pisica. Era alba cu dungi mov.
- Anya, stiu ca nu spui adevarul, pisicile nu au dungi mov.
- Pisica asta avea.
- Nu te cred. Te rog sa imi spui cine te-a zgariat. Mergem sa o intrebam pe doamna educatoare. Domnisoara Elena, cine a zgariat-o pa Anya?
- Nu stiu. Nu am vazut. Anya, cine te-a zgariat?
- O pisica.
- Anya, nu sunt pisici aici. Ce copil te-a zgariat?
- Un copil cale avea o pisica alba cu dungi mov.

...............

In masina

- Anya, te rog sa imi spui cine te-a zgariat.
- Nu pot ca se misca masina si ma ia ameteala de la ochi.

..............

Acasa

 

- Vleau desene.
- Nu primesti desene pana nu imi spui adevarul. Cine te-a zgariat la ochi?
- Era o toaleta maaale si avea un spin. Av vlut sa fac pipi si m-a intepat.
- Anya, toaletele nu au spini.
- Toaleta asta avea, ela maaale si avea spini multi ca sa nu faca nimeni pipi. Asa se plotejeaza ea.
- Nu primesti desene pentru ca ma minti.
- Biiine, biiine.
- Te-ai lovit de ceva?
- Da, ela o mana cu unghii.
- Te-a zgariat un copil?
- Da, m-a zgaliat un copil.
- Cum il cheama?
- Lobelt. Eu ii mai spun plostanac.
- Si pentru ca i-ai spus asa te-a zgariat?
- Nu, nu mai spune nimic cand ii spun asa.
- Dar de ce te-a zgariat? Va jucati? Sau v-ati certat?
- Da.
- Da, ce?
- Da, ce?
- V-ati certat?
- Nu de la inceput.
- Va jucati?
- Da, eu cu o jucalie losie cale ela lipitoale, el avea una albastla, tot lipitoale. Si nu se lipeau, si ne-am luptat de-a sabiile, cavalelul si plintesa. Si l-am impuns, ca plintesa castiga, cavalelul e plostanac.
- De ce l-ai impuns?
- Ca sa se lipeasca jucalia.
- Si apoi el te-a zgariat?
- Da.
- Cu jucaria?
- Nuuu, cu unghiile. Uite asa.
- Ce ti-am spus eu sa faci cand te loveste un copil?
- Sa ii spun doamnei.
- Si i-ai spus?
- Nu.
- De ce?
- Ca nu a vlut Lobelt. Si el alata mai supalat ca mine.
- De ce era mai suparat?
- Ca l-am invins in lupta. L-am impuns ... uite asa ... Haha! Si tada! Si ela invins. Si eu am castigat!
- Ce ai castigat?
- Glolie! Elam plintesa lazboinica. Si cand o sa fiu male o sa conduc masina ca tine. Si tu si cu tati stati in spate si va puneti centula.

10 Octombrie 2014, Franturi de conversatie

***

- Tati, ai ţepi!
- Unde, pisoi, în cap?
- Nu, aici pe balbă. Du-te la baie si dă-te cu clema multă şi apoi vino să mă pupi.
- Adică să mă bărbieresc?
- Da. Să te bălbieleşti, că mă înţepi.

***

 

- Cum a fost, iubire, la grădiniţă?

- A fost flumos. M-am distlat.

- Te-ai jucat frumos cu copiii?

- Da, doal ca ma doale piciolul, că un baieţel m-a lovit.

- De ce te-a lovit, mami?

- Nu stiu ... Nu vleau să zic.

- Te-ai dus să îi spui educatoarei? Că nu e frumos să lovească ceilalti copii, si trebuie să îşi ceară scuze.

- Nu m-am dus.

- De ce?

- Nu vleau să zic.

- Ia spune-mi tu de ce te-a lovit băieţelul?

- L-am facut plostănac. (ai spus cu ochii mari, clipind des şi cu zâmbet maaare pe chip)

- De ce l-ai făcut, mami, prostănac? Nu este deloc frumos. Mâine îi ceri scuze. Şi nu mai spui aşa niciunui copil. Iar dacă te supără alt copil sau te loveşte, te duci şi îi spui educatoarei, da?

- Da, mami.

(dupa 10 minute)

- Anya, ce faci dacă un alt copil te loveşte la grădiniţă?

- Îl fac plostănac.



9 octombrie 2014, Joi, cand imi dau seama cat de mult ai crescut

A trecut timpul, atat de repede, atat de grozav, atat de acaparant, incat fiecare zi trece ca o clipa, cu mari bucurii si secunde invelite in poleiala sufletului tau minunat. Ai intrat la gradinita, pe 15 septembrie 2014, la 3 ani si 2 luni, iar prima ta zi a trecut ca un foc de artificii urias, pe care il tii minte toata viata si te bucuri de el, insa tresari la fiecare explozie.

Tu nu ai fost speriata, nicidecum, ca doar esti independenta si sigura pe tine, si ai incredere in mami si tati si in bunatatea oamenilor. Nici eu nu am fost speriata pentru tine, am fost doar surprinsa sa vad copiii si mame plangand laolalta, de parca s-ar fi despartit pentru totdeauna. Noi nu am plans, nu din prima. Ai cedat tu nervos, cand dupa 3 zile in care intrai in aceeasi clasa de copiii plangaciosi, ai inceput si tu sa plangi. Si raspundeai cu seriozitatea unui om intelept, de fiecare data cand cineva te intreba "Anya, cum este la gradinita?" - "Este bine, dar plang copiii, plang si eu."

Dar zilele au trecut, si suntem deja in a patra saptamana de gradinita. Si trebuie sa iti povestesc, ca sa tinem amandoua minte cum decurge o zi normala din saptamana, dar si ca sa iti amintesti cat de mult iti placea la gradinita:
Ne trezim (a se citi - te trezesti), de obicei, la 6.45-7 dimineata, strigi dupa mine sau dupa tati, si apoi te urci plina de energie la noi in pat, intre noi. Noi mai motaim 20 de minute, timp in care tu esti preocupata de coada Issei, de jucaria ta, de degetele de la maini, sau poruncesti cu glas apasat sa iti deschidem televizorul la desene. Apoi incepem operatiunea "spalatul si imbracatul", timp in care stai cuminte la desene sau la muzica pentru copii, si vorbesti intruna, despre luna, despre stele, despre tot ceea ce te inconjoara, despre toata bucuria ta de viata, inramata intr-o curiozitate incredibil de spumoasa si colorata.

Si nu te opresti pana ajungem la gradinita. In masina stai cuminte, mai intrebi cate ceva, pentru ca stii ca mami trebuie sa conduca si este periculos sa vorbim sau sa ne miscam prea mult. La gradinita continui sa vorbesti despre "Doamne Sfinte, ce m-am satulat sa ma tot imblaci si sa ma dezblaci. Gladinita asta este obositoale cand nu ma joc." Partea frumoasa este ca incepi sa inveti lucruri noi. Si ofer credit celor doua educatoare care au reusit sa faca 20 de copii in 3 saptamani sa se imbrace si sa se dezbrace singuri, sa manance singuri, sa se duca singuri la toaleta. Cu mancatul singura te descurcai, insa cand ai descoperit farmecul dusului la toaleta de una singura, in primele 2 saptamani, acasa, timp de 4 ore, te duceai de 10 ori, numai pentru ca puteai. Acum astept sa vina si momentul cand vei insista si sa te imbraci singura.

Intri in clasa, o pupi pe educatoare, si vin sa te iau in jurul orei 16.30, de fiecare data cu multe, multe emotii. Pentru ca abia astept sa te intalnesc, sa te pup, sa te strang in brate si sa iti miros parul, sa iti aud vocea si sa imi povestesti cu nesat tot ceea ce iti trece prin capsorul tau de ingeras mititel.  Ma astepti cu pijamalele in brate, pentru ca sunt prea pretioase sa le lasi la gradinita, cu gustarea intr-o mana, si cu zambetul pana la urechi. Pentru ca azi ai invatat multe la gradi. Ai invatat "Un elefant, se legana, pe o panza de paianjen (mi l-ai cantat in fiecare zi timp de o saptamana intreaga, cu o incantare de nedescris); "Am pictat cu degetelele, mami. Ne-a lasat doamna sa ne facem halcea palcea. Si ne-am spalat bine, bine apoi. Vezi, nu am nimic pe mine!"

Esti minunata! Si stiu ca asta spun toate mamele despre propriul lor copil. Insa eu am sa ti-o si spun cat timp voi trai, si, stiind asta, te voi sustine in toate planurile tale, chiar daca ele nu ma vor include si pe mine. Pentru ca imi dau seama cat imi este de greu sa nu te vad cat sunt la serviciu, daramite cand iti vei lua de tot zborul din cuibul nostru. Insa, ce rost are sa iti cresc aripi, daca nu iti voi oferi sansa sa le intinzi si sa te bucuri de zbor, cu suisurile si coborasurile lui? Asa ca, zborul tau a inceput, maimutica mea cu aripi, acum ai intrat in societate, de acum abia astept sa iti admir fluturarile de aripi.

Te iubesc, cu aripi cu tot!

Mami.

3 Aprilie 2014, ziua de nastere a bunicii tale

Ar fi trecut aproape 1 an de cand nu as mai fi scris nimic in jurnalul catre tine, daca nu m-ar fi cuprins dorul de propria mea mama, bunica ta, pe care o sarbatorim astazi.

Avem un drum foarte lung si frumos pana ce vom ajunge si noi doua in stadiul acesta, cand animozitatile adolescentei s-or fi rispit, si iti vei da seama ca timpul cu mama ta este din ce in ce mai putin.

Socotind cu ingrozitoare si terifianta luciditate, as putea sa am, sa avem, mai putin de 450 de zile pe care sa le petrecem alaturi de mama mea ... si nici acelea in totalitate. Ne vedem de sarbatori, in vacante, cateva zile ... Aproximativ 1 an ... doar 1 an alaturi de mama mea, bunica ta. Atat de putin, o cifra atat de ireala, de imposibila si, totusi, atat de tangibila.
Nu-i asa, draga mea, ca ne vom bucura la maximum impreuna de aceste momente pretioase alaturi de bunica ta?

Imi doresc sa avem o relatie la fel de frumoasa si sincera noi doua, asa cum am eu cu mama mea. Imi doresc sa stii sa iei din invatamintele mele ceea ce te ajuta, sa imi ceri sfatul cand simti nevoia, sa ai nevoie de mine sa te iau in brate de fiecare data cand incurajarile nu sunt indeajuns.
Imi doresc ca atat in momentele fericite cat si in cele mai dificile sa te gandesti la mine si sa le pecetluiesti in cursul vietii tale stiind ca iti voi fi mereu alaturi, asa cum ma gandesc si eu la mama mea. Imi doresc ca de ziua mea sa iti aud vocea macar, daca nu te pot vedea, si sa stiu ca te gandesti la mine, in orice colt al lumii ai fi.

Imi doresc sa iti fiu la fel de buna mama precum a fost mama mea, si chiar mai mult. Imi doresc sa iti amintesti cu drag de momentele noastre din bucatarie si sa poftesti cu nesat la ceea ce gatesc eu, asa cum salivez eu, inconstient, de fiecare data cand ma gandesc la eclerele facute de bunica ta. Imi doresc sa fii amuzanta, vesela, glumeata, organizata si sa iti placa sa citesti cu multa pofta, asa cum am invatat si eu sa fiu de la mama mea.

Imi doresc sa stii sa iubesti cu caldura si sinceritatea cu care iubeste mama mea, sa stii sa gatesti ca ea, sa stii sa razi ca ea, sa stii sa fii serioasa cand trebuie, si copilaroasa ca ea cand cei din jurul tau sunt prea seriosi. Imi doresc sa stii cat de mult iti iubesc bunica si ca intotdeauna mama va fi cea mai importanta persoana din viata unui om, mai ales o mama care a sacrificat multe pentru copiii ei, si care a reusit sa ii creasca frumos, inconjurati de multa, multa iubire. Imi doresc sa stii ca exemplul pe care noi, ca parintii tai, ti-l oferim, este preluat de la bunica si bunicul, care m-au crescut intr-un mediu familial cald, linistit, plin de multa iubire, de rasete, respect si bun simt.

Imi doresc sa ma iubesti la fel de mult cat imi iubesc si eu mama.

La Multi Ani pentru mami a mea si buni a ta!